Spy the lie – Houston P., Floyd M., Carnicero S., Tennant D.
Un poligraf nu indică minciunile, ci schimbările fiziologice care apar în corpul unei persoane ca răspuns la un stimul, în acest caz la întrebarea pusă de examinator. Acele poligrafului înregistrează pe un sul de hârtie milimetrică patru răspunsuri fiziologice la stimul. Există două trasee (linii) referitoare la activitatea respiratorie, un traseu referitor la activitatea cardiovasculară și unul referitor la reacția galvanică cutanată, care înregistrează schimbările de umiditate ale pielii. Examinatorul poligrafului va face însemnări precise pe hârtie pentru a indica punctele în care începe și se termină o întrebare și punctual în care examinatorul răspunde cu “da” sau “nu”. La finalul testării poligrafice, examinatorul analizează liniile pentru a analiza reacția fiziologică a examinatului la fiecare întrebare. Pe baza unor reguli foarte precise de analiză grafică, dacă indicatorii fiziologici care urmează unei întrebări satisfac criteriile care indică prezența unei minciuni, examinatorul va însemna acea întrebare ca o arie problematică ce necesită o atenție ulterioară.
Comportamente ca potențial înșelătoare:
-pauza sau întârzierea – puneți o întrebare unei persoane și inițial nu veți obține nicio reacție. După o întârziere, persoana începe să răspundă;
-neconcordanță verbal/nonverbal;
-ascunderea gurii sau a ochilor;
-tușitul sau înghițitul în sec – dacă o persoană tușește, își drege glasul sau înghite în sec într-un fel foarte evident înainte de a răspunde la o întrebare, aceasta indică o posibilă problemă. Dacă o face după ce răspunde, nu este un lucru care să ne preocupe;
-atingerea feței – când priviți și ascultați o persoană, fiți atenți la mimica sa facială sau la orice mișcare din zona capului în timp ce răspunde la întrebare. Adeseori persoana își mușcă buzele sau se trage de urechi. Sângele din corpul persoanei este redirecționat în cantitate mai mare către organele vitale și către principalele grupe musculare în așa fel încât subiectul să poată fugi din fața amenințării sau să poată lupta cu aceasta;
-mișcări ale punctelor de ancorare – atunci când intervievăm pe cineva preferăm să-l așezăm pe un scaun cu roți, care se mișcă și se învârte și care ar putea avea chiar și brațe mobile. Acest tip de scaun ajută la amplificarea mișcărilor punctelor de ancorare, făcându-l mai ușor de detectat;
-gesturi de aranjare a hainelor/ înfățișării – o femeie care minte ar putea să-și dea o șuviță de păr după ureche sau să-și aranjeze fusta. Și reacția de transpirație este un element indicator. Faptul că o persoană poate să transpire nu constituie o problemă, dar a scoate batista pentru a-și șterge transpirația de pe frunte (sau poate că o face cu mâna, fără batistă) în timp ce răspunde la o întrebare este un lucru semnificativ.
Comportamente înșelătoare:
-incapacitatea de a răspunde la întrebări;
-refuzul de a răspunde la o întrebare;
-întrebare nepotrivită/ruptă de context;
-atacarea celui care pune întrebări;
-politețe excesivă;
-referire la declarațiile precedente – uneori, pentru a răspunde la o întrebare, o persoană care minte va face referire la un răspuns dat anterior. Va spune de exemplu: ”Repet declarația spusă anterior, când am spus…” sau “așa cum i-am spus și colegului de dinainte…” Obiectivul este acela de a obține credibilitate. S-ar putea să nu fim convinși că acea persoană este sinceră, dar repetiția este un instrument psihologic care adeseori poate să ne facă mai predispuși să credem decât dacă nu s-ar fi folosit această tactică;
-declarații nonrăspuns;
-nivel inadecvat de preocupare (răspuns comic);
-invocarea religiei – “înfrumusețarea minciunii”. Trebuie să recunoaștem răspunsuri care includ propoziții precum “jur pe Dumnezeu” sau “Dumnezeu îmi este martor”, deoarece trebuie să fim conștienți de posibilitatea că acel cineva va prezice o minciună bine confecționată;
-detaliere excesivă.
Anul apariției: 2015
