Coșul tău este gol acum!
Sigmund Freud
Născut în 1856, în Freiburg, Moravia (acum cunoscut sub numele de Pribor, Republica Cehă), Freud a fost primul dintre cei cinci copii ai părinților săi, Jacob și Amalia, care veniseră din Ucraina de Vest. Familia s-a mutat la Leipzig în 1859 și apoi la Viena, un an mai târziu.
Părinții lui Sigmund i-au recunoscut inteligența încă de la o vârstă fragedă, oferindu-i o educație axată pe clasicii latini și greci și o cameră separată de studiu, numai pentru el. Era hotărât să studieze dreptul la Universitatea din Viena, dar s-a răzgândit în ultimul moment și, în 1873, s-a înscris la medicină. După absolvire, în 1881, s-a logodit cu Martha Bernays și a lucrat la Spitalul General din Viena, specializându-se în anatomie cerebrală. Mai târziu, a lucrat sub îndrumarea lui M. Charcot, la Spitalul Saltpetriere din Paris, și cu psihologul austriac Josef Breur, împreună cu care a scris Studii despre Isterie (Editura TREI, 2014) (1893).
După moartea tatălui său, în 1896, Freud a intrat într-o perioadă de reflecție profundă, studiu și autoanaliză și a început să lucreze la Interpretarea viselor. La câteva luni după publicarea lucrării, a ieșit de sub tipar și Psihopatologia vieții cotidiene (Editura TREI, 2010), care a introdus prima dată ideea greșelilor verbale („scăpări freudiene”), care dezvăluiau existența minții inconștiente. În 1902 au avut loc primele întâlniri ale „Societății de miercuri”, un grup de evrei profesioniști cu concepții similare, și Freud a fost numit profesor de psihopatologie la Universitatea din Viena. În 1905 au apărut și Trei eseuri despre teoria sexualității (Centrum, 1991) și Gluma și relația sa cu inconștientul. Psihanaliza a devenit o mișcare internațională, prima întâlnire importantă având loc în 1908.
În 1920, Sophie, a doua fiică a lui Freud, însărcinată cu al treilea copil, a murit în urma epidemiei de gripă. Scrierile sale din acest deceniu includ Dincolo de principiul plăcerii (Jurnalul literar, 1992) (1920), Eu și Sine (1923), Autobiografie (Editura Științifică) (1925) și Viitorul unei iluzii (1927), care avea ca scop demitizarea religiei. Eseul lung al lui Freud, Civilizația și neajunsurile ei (1930), a cristalizat ideile sale despre agresivitatea umană și „instinctul morții”. Împreună cu Albert Einstein, a scris, în 1933, De ce război?
După anexarea Austriei de către regimul nazist, în anul 1938, și interzicerea psihanalizei, Freud și familia s-au mutat la Londra. Fiind toată viața sa un fumător împătimit de trabucuri, a murit de cancer în 1939.
Selecție din opere:
- Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene, Editura Didactică și Pedagogică, (1980);
- Omul cu șobolani (cu jurnalul analistului), Editura Trei, (1995);
- Două psihanalize (Omul cu lupii și Cazul pre-ședintelui), Editura Trei, (1995);
- Dincolo de principiul plăcerii, Editura Jurnalul Literar, (1992);
- Cazul Dora, Editura Jurnalul Literar, (1994);
- Micul Hans, Editura Jurnalul Literar, (1995);
- Interpretarea viselor, Editura Măiastra, (1991);
- Trei eseuri privind teoria sexualității, Editura Măiastra, (1991);
- Autobiografie, Editura Științifică, (1993);
- Scrieri despre literatură și artă, Editura Univers, (1980) Reeditată;
- Psihanaliza fenomenelor oculte, Editura AROPA, (1998);
- Despre psihanaliză. Cinci prelegeri ținute la Universitatea Clark, Editura Herald, (2010).
