Și restul e tăcere – Aldous Huxley
La urma urmei, viața este atât de scurtă, timpul zboară atât de implacabil și pe lume sunt atâtea lucruri interesante de făcut, de văzut și de învățat, încât putem fi scutiți, cred, de lectura ziarelor cu tiraje de peste un milion de exemplare.
Dar o discuție despre gusturile personale nu duce nicăieri. “Mie-mi place asta” zice unul. “Mie-mi place astălaltă” zice altul. Și fiecare dintre ei are dreptate, fiecare dând grai unui adevăr incontestabil, un adevăr care se situează dincolo de logică, un adevăr imediat și imperios.
Omul de știință observă și redă experiențele generale parcurse de el și de alții; le conceptualizează în termenii unui limbaj anume, verbal sau matematic, comun membrilor din categoria sa culturală ; corelează aceste concepte într-un sistem logic coerent; apoi caută “definiții operaționale” ale conceptelor sale în lumea naturii și încearcă să demonstreze, prin observație și experiență, că deducțiile sale logice corespund anumitor aspecte ale evenimentelor care au loc “acolo”.
Dar poți fi om de știință activ fără a-ți sacrifica dragostea sau înțelegerea pentru literatură. Contemporanul mai tânăr și apărătorul lui Darwin, T. H. Huxley, a lăsat scris că : “Nu am întâlnit încă vreo ramură a cunoașterii omenești care să mi se pară neinteresantă – care să nu mă fi atras să o urmez cât de departe mi-ar fi fost cu putință; și am datoria să patrund toate acele forme de artă pe care nu am fost încă în stare să le gust așa cum, bănuiesc, le poate gusta omul”.
Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi
