Scalele de dezvoltare infantilă Gesell – descriere
Gesell Developmental Schedules au fost prima dată introduse în America în 1925 de către Arnold Gesell, acestea fiind revizuite periodic (în 1947 împreună cu Amatruda). Utilizate de specialişti psihologi şi ne-psihologi (medici pediatri, asistenţi sociali, educatori), ele au devenit un instrument foarte folositor în identificarea deficienţei mentale şi neurologice. În multe privinţe pot fi considerate prototipul scalelor de dezvoltare ulterioare (baby-tests). Acoperind cinci arii majore: motricitate generală, motricitate de fineţe, comportament adaptativ, limbaj şi personal-social, ele se bazează pe observaţiile comportamentului infantil din viaţa de zi cu zi, nefiind în sens strict un test, ci o procedură standardizată de urmărire şi de evaluare a dezvoltării copilului. În ultima ei versiune, scala este aplicabilă pentru spectrul de vârste de la 2 1/2 ani la 6 ani (30 – 72 de luni) şi conţine 144 de itemi observaţionali, Gesell având meritul de a fi indicat situaţii ce reies natural – acasă sau în clinică -, definitorii pentru anumite comportamente. Pentru unele probe el a propus jucării, obiecte sau sarcini foarte atractive la vârsta mică, iar mamele sau persoanele direct implicate în creşterea şi educarea copilului sunt şi ele solicitate pentru informaţii suplimentare. Pentru a uşura munca examinatorului în evaluarea răspunsurilor date de copil, autorul dă descrieri verbale, însoţite şi de desene, cu scopul de a reliefa comportamentul tipic diferitelor niveluri de vârstă. Deoarece a standardizat abordarea urmată în evaluarea copilului mic, mulţi dintre itemii scalei sale au fost încorporaţi în alte instrumente destinate evaluării infantile.
Gesell a conceput dezvoltarea copilului normal ca pe un proces de maturizare, secvenţial şi predictibil, mica copilărie având o evoluţie arborescentă. La nivelul iniţial, cel psihomotor, biologicul şi psihologicul sunt încă nediferenţiate, pentru ca nivelul al doilea şi al treilea să reliefeze apariţia şi dezvoltarea conduitelor psihologice (cognitivă, respectiv aptitudinală). Pentru fiecare din cele cinci arii comportamentale sunt oferite reperele cele mai importante ale evoluţiei infantile, în raport cu care se determină coeficientul de dezvoltare global (QD) după formula mai veche a QI-ului (VM/VC*100, unde VM este vârsta mintală, iar VC este vârsta cronologică). Aceasta deoarece în cadrul fiecărei arii se poate determina numărul de itemi pe care i-a trecut un copil, vârsta dezvoltării sale fiind aceea la care el rezolvă cu succes majoritatea itemilor.
Cercetările mai vechi (Knobloch şi Pasamanick, 1960, apud Anastasi, 1976) indicau o fidelitate de .95 între examinatori calificaţi, dar cercetări mai recente (Lichtenstein, 1990) indică o corelaţie de doar .73, prin procedeul test–retest. Aceasta ar putea fi o explicaţie a faptului că, aşa cum apreciază Mitrofan, deşi atât de des citate sau utilizate în urmă cu câteva decenii, „în ultimul timp, psihologii practicieni din domeniul educaţional manifestă tot mai multă precauţie în utilizarea scalelor Gesell pentru plasarea şcolară a copiilor.” Deşi această scală nu are valoare predictivă pentru inteligenţă, cu excepţia scorurilor foarte joase (care sunt şi foarte fidele), Kaplan şi Saccuzzo afirmă că „de la construcţia sa iniţială s-a făcut foarte puţin pentru îmbunătăţirea scalei în acord cu cerinţele de astăzi pentru standarde riguroase şi eşantion standardizat.” Nefiind prea riguroasă pentru predicţiile individuale, ea îşi păstrează încă valoarea în depistarea copiilor cu deficienţe, atunci când este utilizată de psihologi cu experienţă, înalt calificaţi. Putem sumariza astfel informaţiile despre Scalele de dezvoltare Gesell:
• ele acoperă vârstele de la 2 1/2 la 6 ani;
• îşi propun măsurarea nivelului de dezvoltare;
• investighează cinci arii de comportament (motricitate grosieră, motricitate fină, comportament adaptativ, limbaj şi personal-social);
• produc un coeficient de dezvoltare (QD);
• au următoarele puncte slabe: lot de standardizare inadecvat; lipsesc din manualul testului datele despre fidelitate şi validitate; au probleme cu scorarea; nu sunt predictive în raport cu viitoarea inteligenţă.
