Scalele de depresie Newcastle (Newcastle Depression Scales)

Aceste scale de observare sunt destinate să deosebească depresia endogenă/autonomă de depresia nevrotică/reactivă cu scopul de a identifica subiecții care răspund cel mai probabil la tratamentul somatic și mai ales la tratamentul electroconvulsiv (ECT). Carney și colab. (1965) au selectat 35 itemi considerați capabili să distingă între cele două entități, incluzând istoria bolii, istoria familială, personalitatea și simptomatologia. Acești itemi au fost evaluați la 129 pacienți depresivi înainte de ECT și la 3 și 6 luni interval. Au fost aleși 10 itemi care au corelat cel mai înalt cu diagnosticul și aceștia au constituit scala Newcastle versiunea 1968: personalitatea deviantă, calitatea depresiei, scăderea în greutate, episoadele depresive anterioare, activitatea motorie, anxietatea, delirurile nihilistice, acuzarea altora și sentimentele de vinovăție. Fiecare item prezintă o definiție operațională și este evaluat pe o scală mergând de la 2 (item clar prezent) la 0 (item absent) iar ponderea fiecărui item este în funcție de puterea discriminativă independentă a lui (și nu în funcție de severitatea sau frecvența simptomului ca în cazul celorlalte scale de evaluare a depresiei). Scorul total al scalei este dat de suma algebrică a “greutății” fiecărui item. Un scor mai mare de +6 indică depresia endogenă iar sub +5 depresia nevrotică sau reactivă (Carney & Sheffield, 1972).

În 1971 Gurney dezvoltă a nouă versiune (Newcastle-II) în care sunt introduși noi itemi: debutul brusc, durata episodului prezent, stresorii psihologici, fobia, persistența depresiei, simptomele reactive, variația diurnă, insomnia de trezire, inhibiția motorie și delirurile. Scorarea itemilor se face la fel, iar greutatea lor în funcție de ponderea lor discriminativă, dar plaja valorilor este diferită de la item la item, având valori mai mari ca în cazul versiunii anterioare.

Scala Newcastle-I și II prezintă un indice de confidență foarte bun și o validitate predictivă adecvată pentru diagnosticul de depresie endogenă. Utilizarea lor este oarecum restrânsă în spațiul anglo-saxon, dar valoarea lor științifică rămâne întreagă.

Sursa: Radu Vrasti: Măsurarea sănătății mentale; Scalele de evaluare a depresiei