Revolta trupului – Alice Miller
În fiecare adult cândva maltratat doarme teama copilului mic de pedeapsa părinților, dacă s-ar revolta împotriva comportamentului lor. Totuși, doarme numai atât timp cât îi rămâne inconștiența. Odată conștientizată, aceasta se rezolvă în timp.
Dacă vrei să trăiești mult, trebuie să îți cinstești părinții chiar și atunci când nu o merită, altfel vei muri de timpuriu. Asta nu înseamnă că trebuie să le plătim bătrânilor noștri părinți cu aceeași monedă faptele lor crude, ci înseamnă că trebuie să îi privim așa cum au fost, așa cum s-au purtat cu noi când eram copii, pentru a ne elibera propriii copii și pe noi înșine de acest model. Trebuie să ne rupem de părinții interiorizați, care își continuă în noi opera distrugătoare, numai așa putem să ne acceptam viața și să învățăm să ne respectăm.
“Să n-ai amintiri din copilărie este ca și când ai fi condamnat să cari întotdeauna după tine un cufăr al cărui conținut nu îți este cunoscut. Și cu cât îmbătrânești, cu atât devine mai greu și cu atât ești mai nerăbdător să-I deschizi.”- Jurek Becker
“Nu trebuie să-ți iubești părinții și să-i cinstești, pentru că ei ți-au făcut rău. Nu trebuie să te silești să ai anumite sentimente, pentru că nicio constrângere n-a dus vreodată la ceva bun. În cazul tău, poate acționa distructiv pentru că trupul tău va plăti pentru asta.”
Nu putem fi decât cine suntem și nici nu ne putem sili părinții să ne iubească.
Cruzimea părintească nu se caracterizează întotdeauna prin bătaie (chiar dacă cca 90% din populația mondială din prezent a fost bătută în copilărie), ci mai ales prin lipsa de dăruire prietenoasă, prin lipsa de comunicare, prin ignorarea nevoilor copilului și durerii psihice a acestuia, prin pedepse fără noimă, perverse, prin abuzuri sexuale, prin exploatarea dragostei necondiționate a copilului, prin șantajul emoțional, prin distrugerea sentimentului demnității și prin nenumăratele forme de exercitare a puterii.
Anul apariției: 2006
Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi
