Republica – Platon

Niciodată să nu înșeli pe nimeni, nici chiar fără știință, niciodată să nu fii necinstit, nici să nu rămâi dator vreunui zeu cu jertfele ori vreunui om cu bani, pentru că astfel te vei duce în lumea cealaltă plin de teamă; banii te ajută în mare măsură să ocolești aceste necazuri.

Să presupunem că ai primit arme de la un prieten întreg la minte; toată lumea îți va spune că nu trebuie să-i dai astfel de lucruri înapoi dacă e nebun când ți le cere. Atunci n-ar fi drept să i le dai înapoi, sau să-i spui totdeauna adevărul dacă se află într-o asemenea stare.

Atunci nu asta e definiția dreptății, să grăiești adevărul și să dai înapoi orice ai fi primit.

Dar nu trebuie să dăm cu nici un chip înapoi un lucru atunci când cel care ni l-a încredințat nu e în toate mințile.

E firesc să-i iubești pe cei pe care-i consideri buni și cinstiți și să-i urăști pe cei care-i consideri răi.

Expresia ,,stăpân pe tine’’ nu este ea însăși ridicolă? Cel care este stăpânul său este, în același timp, presupun și sclavul lui însuși, iar cel care este sclav este stăpân; oricum, este vorba de o singură persoană.

Dar această expresie mi se pare că implică faptul că în sufletul uman există două părți: una superioară calitativ și cealaltă inferioară; când cea superioară prin natură comandă celei inferioare, spunem că omul este stăpân pe sine – o laudă, desigur; dar când prin educație defectuoasă sau printr-o tovărășie rea, partea superioară, care este mai mică, se găsește dominată de masa elementelor care o compun pe cea inferioară, condamnă această dominare drept rușinoasă și spunem despre omul acela că este sclavul lui însuși, că este anormal.

Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi