Toate abordările psihodinamice împărtășesc ideea următoare: cu cât suntem mai capabili să fim sinceri cu noi înșine, cu atât crește șansa de a avea o viață satisfăcătoare și productivă.
Abordările psihodinamice consideră că schimbarea psihologică este generată de combinația a trei factori: insight-ul, conținerea suferinței și experiența unei relații noi.
Procesul de terapie înseamnă întâlnirea a doi oameni și intrarea lor într-o relație al cărei scop explicit este a-l ajuta pe unul dintre ei să se ocupe de nevoile sale psihologice și emoționale.
Felul în care construim mediul în terapie comunică simbolic grija pe care o oferim clienților.
Este important să fim punctuali în privința începutului și sfârșitului ședințelor. Dacă un client a sosit mai devreme, el ar trebui în general să fie rugat să aștepte afară până la ora stabilită; la fel, dacă ajunge mai târziu, ședința trebuie oprită la ora agreată. Acestea vor indica un cadru demn de încredere și consecvent, și în plus, această atitudine atentă față de timp semnifică clientului atitudinea dumneavoastră generală în privința granițelor. Dacă sunteți atent în menținerea unei granițe, cum ar fi timpul, aceasta îl va ajuta pe client să aibă încredere că le veți menține și pe celelalte, cum ar fi cele legate de sexualitate sau confidențialitate. Este foarte important ca atunci când dumneavoastră și clientul stabiliți ora desfășurării unei ședințe să vă luați amândoi un angajament legat de ora respectivă, deoarece este important să vă vedeți clientul la aceeași oră în fiecare săptămână. Regularitatea ședințelor oferă ritm și previzibilitate travaliului și îl poate ajuta pe client să se “ancoreze” în lucru, în special atunci când aduce în terapie un material răscolitor.
Într-un fel sau altul, terapia este o activitate plătită chiar dacă clientul nu plătește în mod direct. Atât clientul cât și terapeutul trebuie să se confrunte cu faptul că, fără o formă de transfuzie financiară, nu ar exista terapie și astfel nici relație terapeutică. În serviciile publice terapeutul are un salariu; organizațiile de voluntariat sau caritate trebuie să găsească fondurile necesare pentru a susține un spațiu terapeutic, chiar dacă terapia în sine este gratuită.
Sarcina dumneavoastră la începutul terapiei este să-i comunicați clientului că se află în siguranță cu dumneavoastră, că sunteți interesat de ceea ce spune și că doriți să înțelegeți. Este important să folosiți limbajul cotidian și să nu creați un pseudo-profesionalism prin intermediul jargoului tehnic ce servește numai sublinierii diferenței de putere dintre dumneavoastră și client. A descoperi un limbaj comun pe care îl dezvoltați împreună cu clientul este o parte importantă a alianței terapeutice.
O metaforă comună este aceea de a compara terapia cu o călătorie. Mulți pacienți încep terapia dinamică crezând că există un curs prestabilit al practicii terapeutice și, în calitate de pacienți, vom ști exact ce urmează să se întâmple. Eu le explic că sunt ca un ghid într-o călătorie, un ghid care a mai întreprins cu succes asemenea călătorii și care poate recunoaște reperele, dar harta pe care o utilizez nu identifică traseul fix pe care vom merge. Ca și alte povești, metafora poate da un sens emoțional unui lucru dificil de exprimat în alte feluri.
Terapia furnizează terapeutului repere, dar sarcina reală a terapeutului este să se angajeze într-un dialog cu situația clinică în perpetuă schimbare, prin care teoria este testată, îmbogățită și modificată continuu.
Descriere CIP a Bibliotecii Naționale a României: Susan Howard; Psihoterapie & Consiliere psihologică – Susan Howard; trad.Brânduşa Popa. București – Editura Herald, 2010
Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi
