Psihanaliză și istorie. Tânărul Luther – Erik H.Erikson

Psihanaliză și istorie. Tânărul Luther – Erik H.Erikson

Omul devine conștient de complexitatea organismului său numai atunci când se îmbolnăvește, iar faptul că personalitatea umană este o combinație fragilă de factori intercoerenți – o combinație între abilități dezvoltate în trecutul îndepărtat și oportunități inutile în prezent – devine evident numai în momente de criză – individuală sau istorică.

Deși suntem mai mult efect decât cauză, suntem măcar o verigă într-un lanț pe care-l putem afirma cu mândrie și astfel, cumva, să-l și voim.

Diferența gradată între păcate morale și păcate veritabile: se părea mai cu seamă imposibil de făcut. Căci dacă prin definiție un păcat moral este unul ce subminează principiul vital al iubirii, cum poate cineva care a păcătuit astfel să găsească drumul de întoarcere la credință? Credința nu dăinuie alături de păcatul moral. Negreșit credința trebuie să fie prezentă anterior faptei și ca toate acțiunile impuse sau prescrise, dacă sunt începute cu indiferență sau ură și cu lipsă de credință, iubire, bucurie si voință, sunt sortite eșecului spiritual.

Fiecare viață umană începe într-un anumit stadiu și la un anumit nivel al tradiției, aducând în mediul său înconjurător o zestre de patternuri și de energii; acestea sunt folosite de indivizi spre a crește mai departe și spre a se integra social, dar și în chip de contribuție la acest proces. Fiecare nouă ființă este privată într-un stil de viață pregătit de tradiție și susținut de aceasta, dar care în același timp se dezintegrează din pricina naturii însăși a tradiției.

Freud a demonstrat în chip convingător că anumite moduri de gândire religioasă prezintă afinități cu cele întâlnite în nevroze. Dar noi regresăm și în visele noastre, iar structurile interne ale multor vise corespund unor simptome nevrotice. Însă visele ca atare sunt o activitate sănătoasă și chiar necesară.

Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi