27 de paşi, Tibi Uşeriu
Atunci când mi-e greu de-mi vine să-mi rog moartea, îmi zic răspicat :”Bă, ia nu te mai plânge ca o babă! Trăieşti cel mai mişto şi mai intens moment al vieţii tale. Dintre toate vieţile demente prin care ai trecut, cea pe care o trăieşti fix în clipa asta e cea mai frumoasă. E singura în care demonii tăi nu mai au nicio putere asupra ta. Ţi-ai dorit asta, ai ales să te bagi în aşa ceva, fă bine şi du-te până la capăt. Nu contează că pici pic şi mori, măcar o să mori încercând ceva glorios. Nu renunţa, nu te opri, mai fă un pas. No, aşa. Acum, încă unul. Are sens, merită. E tot ce contează. Bagă la cap trei cuvinte mari şi repetă-le: Până la capăt!”
Dacă sportul e bun şi la altceva decât la ficat, inimă şi circulaţie, atunci e ca să unească pentru o cauză, să creeze emoţia aia care ne reaminteşte că suntem oameni, că putem râde şi plânge de tristeţe sau de bucurie.
Trecutul trebuie să înţeleagă că nu poate avea ultimul cuvânt în viaţa unui om. E doar o parte peste care totul, oricând, se poate rescrie.
Cea mai tare cursă de anduranţă posibilă rămâne aceea a propriei noastre existenţe. Nimic nu poate fi mai fascinant, mai imprevizibil, mai plin de acţiune şi deopotrivă mai plin de speranţă. Nimic nu poate fi mai preţios.
Cursa vieţii unui om, mai spectaculoasă decât orice film, fie şi cu Van Damme sau Chuck Norris, poate depăşi în închipuire cel mai năstruşnic scenariu: conţine mirări şi uimiri, drame ce par insolvabile, răsturnări spectaculoase de situaţie, întâmplări mici care pot isca adevărate avalanşe, rateuri prosteşti, răscumpărări neaşteptate, împăcări senine şi fericiri ivite aparent din nimic.
Drumul cel adevărat stă mereu înainte. Să-l alergăm aşadar, cu bucurie şi curaj. Cât? Toţi paşii, unul câte unul. Până unde? Până la capăt, normal.
Descriere CIP a Bibliotecii Naționale a României: Tibi Uşeriu, 27 de paşi, Ed. Piatra Fântânele, Bistriţa Nsăsud, 2017
Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi
