Nimicirea de sine sau eliberarea Divinului din noi – Ananda K. Coomaraswamy
Există lucruri ce depășesc gândirea discursivă și care nu pot fi înțelese decât negând lucruri dincolo de acestea.
Oricât de puternic am conștientiza că toate drumurile duc la Soare, este un lucru tot atât de evident că fiecare om trebuie să aleagă acel drum de pe poziția în care se află la momentul respectiv.
Cei care se luptă, așa cum face Jung, pentru a transforma lucrurile esențiale din metafizica indiană sau chineză într-o psihologie, nu fac decât să denatureze semnificația textelor.
Prin ,,reîncarnare’’ ne gândim la o renaștere în această lume a însăși ființei și persoanei celui decedat. Noi susținem că acest lucru este o imposibilitate, și aceasta din motive metafizice întemeiate. Principalul argument este următorul: în măsura în care cosmosul se constituie dintr-o serie indefinită de imposibilități, toate trebuie să fie realizate într-o durată tot la fel de indefinită, universul actual își va încheia cursul atunci când toate posibilitățile sale vor fi reduse la act – tot așa cum fiecare viață de om își va încheia cursul când toate posibilitățile acesteia se vor epuiza.
Lumea și timpul sunt concomitente și nu pot fi gândite separate. Dacă presupunem că universul a avut un început, presupunem de asemenea că va avea un sfârșit atunci când timpul și spațiul nu mai există. Și acest lucru ne spune că orice există în timp și spațiu trebuie să aibă un final mai devreme sau mai târziu.
A presupune supraviețuirea personalității înseamnă a amâna problema semnificației morții.
Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi
