Dacă ne uităm astăzi, vedem că părinţii celebri îşi pun adesea odraslele să participe cu ei la fastul măririi chiar de când sunt mici. Poate că unii dintre aceşti copii nu ajung vulnerabili la gustul puterii şi nici atraşi de putere, poate că pentru ei devine o obişnuinţă, dar, oricum, această expunere la fastul puterii lasă urme asupra personalităţii lor. … Oare ce gândesc nişte copii mici când văd o mulţime de oameni aplaudând, covorul pe care calcă, florile primite şi tot ceea ce este protocol pentru înalţi demnitari? Sau când se arată în balcon mulţimii? … Şi să nu uităm că distanţa spaţială, pe verticală, între mărimi şi popor – căci balconul este sus, iar poporul este jos – dă măsura diferenţei între mai-mari şi plebe. Nu găsim în basmele româneşti personaje simple care se adresează împăratului sau regelui cu „Înălţimea Voastră”?
Sursa: Putere şi sânge. O aventură indiană. Autor: Aurora Liiceanu
