Una dintre celelalte reguli importante e să nu rămânem niciodată, dar absolut niciodată singuri faţă în faţă cu ruşinea. Singurătatea şi izolarea sunt vitaminele ruşinii. Or, reacţia reflexă când ţi-e ruşine este să te închizi automat în sine: să cobori privirea, să nu mai vorbeşti, să vrei să te înghită pământul, să mori… Chiar dacă ne e ruşine să vorbim despre ce ne face ruşine, e indispensabil să căutăm dialogul, deoarece el permite defocalizarea de sine şi ne face să nu ne scufundăm cu totul.
Sursa: lmperfecți, liberi și fericiți. Practici ale stimei de sine. Autor: Christophe André
