Riscul de suicid este crescut atunci când există dovezi pentru tentative anterioare de suicid în care viața persoanei a fost amenințată (care s-ar putea să fie cel mai puternic predictor al suicidului dus până la capăt; Moscicki, 1997), grad crescut de letalitate (de exemplu, prin utilizarea de arme de foc), afecțiuni medicale, externare recentă dintr-un mediu spitalicesc (Deisenhammer și colab., 2007; Qin și Nordentoft, 2005) și halucinații care ordonă autovătămarea (la pacienții internați pe fond infracțional; Rogers, Watt, Gray, MacCulloch și Gournay, 2002). O analiză a studiilor derulată de către Sullivan și Bongar (2009) a identificat ca factori suplimentari de risc: anumite afecțiuni psihiatrice, cum ar fi schizofrenia, tulburările alimentare, afective, cele asociate consumului de substanțe, tulburarea obsesiv-compulsivă și cea de panică; situații de pierdere, situațiile stresante sau evenimentele de viață marcante, recente; categoria demografică a bărbaților de rasă caucaziană (riscul crește odată cu vârsta); perioada adolescenței; izolarea socială și un membru al familiei care a decedat prin suicid.
Sursa: Terapia cognitivă a tulburărilor de personalitate. Aaron T. Beck, Denise D. Davis, Arthur Freeman