Respirația este un determinant puternic al stării fizice. Atunci când frecvența respirației crește, în organism încep să se manifeste o serie de schimbări fiziologice. Probabil că ați observat singur acest lucru atunci când ați avut o spaimă, ați rămas fără suflare sau fără respirație sau ați simțit furnicături în corp. Modul în care respirăm este un factor esențial în producerea acestor senzații sau a altora care sunt vizibile atunci când suntem anxioși.
Pentru ca organismul să funcționeze eficient, este nevoie de un echilibru între oxigen și dioxidul de carbon, iar această balanță este menținută de frecvența și profunzimea respirației.
Atunci când suntem anxioși, acest echilibru este perturbat. Ceea ce se întâmplă este faptul că inspirăm mai mult oxigen decât nevoile organismului, cu alte cuvinte producem o respirație excesivă sau hiperventilație. Atunci când este detectată lipsa acestui echilibru, organismul răspunde printr-un număr de reacții chimice producând simptome specifice, precum amețeli, senzație de leșin, stări confuzionale, senzație de sufocare, încețoșarea privirii, creșterea pulsului, amorțeală și furnicături la nivelul extremităților, mâini reci și rigiditate musculară.
Sursa: Reziliență și manifestări clinice în comportamentul persoanelor izolate, dispărute, reținute sau capturate. Ghid operațional pentru psihologii SERE, de Vasile Marineanu