Este important să discutați cu clientul faptul că psihoterapia are limitele ei și nu este utilă tuturor persoanelor. Explicați cum ar urma să se desfășoare tratamentul și spuneți-i clientului că s-ar putea să se simtă mai rău înainte să se simtă mai bine. Un client anxios care evită experiențele trăite intern, cum ar fi gândurile și sentimentele de anxietate, ar putea să se simtă și mai anxios în timpul și după o ședință de psihoterapie, atunci când de-abia începe să-și recunoască propria anxietate, descriindu-și în cuvinte trăirile de acest tip. Dacă un client nu este informat cu privire la ce s-ar putea întâmpla, inclusiv faptul că ar putea să se simtă și mai anxios în timpul ședinței, este posibil să ajungă să se simtă derutat, descurajat și să renunțe la tratament. Consimțământul informat maximizează beneficiile pentru client și minimizează riscurile pentru psiholog. Riscurile pentru psiholog, mai ales în absența consimțământului informat, pot include trimiterea în judecată pentru malpraxis, reclamații făcute la organizația profesională de care aparține psihologul și, în cazurile cele mai frecvente, abandonarea terapiei înainte de atingerea obiectivelor. Dacă psihologul nu își informează clientul cu privire la modul în care este definit progresul în psihoterapie (cu alte cuvinte, fiecare persoană face progrese în stil propriu și în funcție de problema cu care se confruntă), clientul poate avea așteptări nerealiste. Având așteptări nerealiste privind problema cu care a venit, clientul poate crede că nu v-ați ocupat de terapie așa cum trebuie, deși, în realitate, simptomele și funcționarea clientului demonstrează că au avut loc îmbunătățiri.
Sursa: ICD-10-CM Studii de caz pentru viitorii psihologi clinicieni. Probleme psihologice și comportamentale. Coordonatori: Jack B. Schaffer, Emil Rodolfa
