Meniu Închide

Minutul de lectură: plăcerea de a avea grijă de copii

Fiicele reginei furnicilor dintr-un mușuroi au grijă de mama lor și de surorile lor; la anumite specii de păsări, puii mai mari își ajută părinții să-i crească pe cei mai mici; dar, în general, condiția de părinte non-uman comportă prea puțină reciprocitate. La oameni, a fi părinte e în esență o relație bilaterală care durează o viață, și nu una unilaterală și de scurtă durată. Chiar înainte de a le veni rândul copiilor în floarea vârstei să aibă grijă de părinții lor în vârstă și neputincioși, manifestările de reciprocitate pot determina statutul social și respectul de sine ale părinților. Perspectiva îndepărtată a acestei răsplăți e adesea ștearsă de reciprocitatea care apare devreme sub forma privirii adoratoare a copilului, a afecțiunii implicite în dependența sa, a cuvintelor de adulație pronunțate peltic de copilul care învață să vorbească. Pentru părinții copiilor cu dizabilități multiple grave, reciprocitatea precoce poate fi o raritate, iar reciprocitatea finală – o imposibilitate.

Dar plăcerea de a avea grijă de copii nu provine exclusiv din reciprocitate. Scriitoarea franceză Annie Leclerc vorbește despre „gustul profund pe care-l avem pentru copii”, iar psiholoaga feministă Daphne de Marneffe spune că priceperea cu care o mamă răspunde copilului său contribuie „nu doar la recunoașterea de către ea a copilului, ci și la plăcerea proprie, la sentimentul de eficiență și la exprimarea de sine”. Psihanaliza a sugerat de mult că primele îngrijiri materne sunt o formă de îngrijire de sine. Freud descrie cum „emoționanta, dar în fond atât de copilăreasca dragoste părintească nu e altceva decât narcisismul renăscut al părinților”.

Sursa: Departe de trunchi. Autor: Andrew Solomon