Pentru acei oameni care sunt nerăbdători să câştige bani, ca şi cum acesta ar fi un scop în sine, „timpul înseamnă bani”. Ei vor ca totul să se desfăşoare în viteză. Pentru ei, a conduce o maşină rapidă devine un scop în sine. Acesta este un mecanism de apărare, o încercare de a scăpa de confruntarea cu vidul existenţial. Cu cât cineva este mai puţin conştient de natura ţintei, cu atât mai iute va încerca să parcurgă dumul până la ea. Faimosul comedian vienez Qualtinger, jucând rolul unui tip dur, şedea pe o motocicletă şi cânta: „E adevărat, nu am idee încotro mă îndrept, dar, oricum, o să ajung mai repede într-acolo.”
Acesta este un exemplu pentru ceea ce aş numi „petrecerea centrifugă a timpului liber”, ca fiind opusă petrecerii „centripede” a timpului liber. Astăzi petrecerea centrifugală a timpului liber este predominantă. Fuga de sine permite evitarea unei confruntări cu vidul lăuntric. Dacă, în schimb, ne-am oferi un răgaz „centriped”, acesta ar permite rezolvarea problemelor – şi în primul rând confruntarea lor. Oamenii care oscilează între hiperactivitatea profesională şi destinderea centrifugală nu au timp să-şi ducă gândurile la bun sfârşit. Când încep să reflecteze, o secretară intră şi cere o semnătură sau un apel telefonic trebuie preluat. Ceea ce urmează apoi a fost descris de către un psalmist. „Vel per noctem me monet cor meum”. Chiar şi noaptea inima îl mustră. Astăzi el ar spune că până şi noaptea problemele existenţiale refulate se întorc să ne bântuie. Conştiinţa morală îi aminteşte de aceste probleme. Aici se află originea a ceea ce aş numi „insomnia noogenă”. Oamenii care suferă de această afecţiune iau adesea pilule de somn. Ei adorm, este adevărat, dar cad, de asemenea, pradă efectului patogen al refulării. Şi nu mă refer aici la refularea aspectelor sexuale ale vieţii, ci la refularea realităţilor existenţiale ale vieţii.
Avem nevoie de noi tipuri de petrecere a timpului liber, care să ne permită contemplarea şi meditaţia. În acest scop, omul are nevoie de curajul de a fi singur.
Sursa: Voinţa de sens. Autor: Viktor E. Frankl
