Nimeni şi nimic nu ne poate lipsi de ceea ce am salvat în trecut. Ceea ce am făcut nu poate fi desfăcut. Asta se adaugă la responsabilitatea omului. Pentru că în faţa efemerităţii vieţii el este responsabil de folosirea oportunităţilor trecătoare, pentru a-şi actualiza potenţialităţile, pentru a concretiza valorile, fie acestea creative, experienţiale sau atitudinale. Cu alte cuvinte, omul este responsabil pentru ce are de făcut, pentru cine iubeşte şi pentru felul în care suferă. De îndată ce a realizat o valoare sau a împlinit un sens, el a îndeplinit acest lucru odată pentru totdeauna.
Sursa: Voinţa de sens. Autor: Viktor E. Frankl
