Din cauză că identitatea se transmite de la o generaţie la alta, majoritatea copiilor au cel puţin câteva trăsături în comun cu părinţii lor. E vorba despre identităţile verticale. Atributele şi valorile sunt transmise de părinţi copiilor de- a lungul generaţiilor nu numai prin lanţurile ADN- ului, ci şi prin împărtăşirea aceloraşi norme culturale. Etnia, de exemplu, constituie o ast fel de identitate verticală. Copiii de culoare se nasc în general din părinţi de culoare; pigmentul pielii ca factor genetic se transmite de- a lungul generaţiilor împreună cu o imagine despre sine ca persoană de culoare, chiar dacă respectiva imagine poate face obiectul schimbării generaţionale. De cele mai multe ori, limba este tot o identitate verticală, din moment ce majoritatea vorbitorilor de greacă îşi vor învăţa copiii să vorbească limba greacă, indiferent dacă aceştia o vor vorbi diferit de părinţi sau vor vorbi altă limbă în majoritatea timpului. Religia constituie o identitate moderat verticală: părinţii catolici tind să- şi crească copiii în credinţa catolică, chiar dacă aceştia pot să şi-o piardă ulterior sau să se convertească la altă credinţă. Naţionalitatea este şi ea verticală, cu excepţia cazului imigranţilor. Părul blond şi miopia se transmit deseori de la părinte la copil, dar în cele mai multe cazuri nu constituie o bază suficient de solidă pentru a deveni identitate – părul blond pentru că nu are prea mare importanţă, iar miopia pentru că se poate corecta uşor.
Informațiile prezentate au scop informativ