Este util ca terapeuții și pacienții evitanți să alcătuiască împreună un plan care să îi ajute pe aceștia din urmă să continue terapia pe cont propriu atunci când se încheie terapia formală. Spre exemplu, pacienții ar putea să își aloce cel puțin câteva minute în fiecare săptămână pentru activități menite să continue progresul făcut în cadrul terapiei. În acest interval, ei pot să analizeze progresul făcut cu activități pe care și le propun singuri, să examineze orice situație pe care au evitat-o, să investigheze obstacole, să anticipeze situațiile potențial problematice din săptămâna care vine și să alcătuiască un plan pentru potențiale tendințe de evitare. În cele din urmă, pot să își stabilească singuri teme de casă și își pot programa următoarea ședință de auto-terapie (J. Beck, 2011).
