Relația dintre copiii instituționalizați în sistemul judiciar și părinții lor urmează de obicei una din patru direcții. Părinții își abandonează copilul când acesta ajunge în închisoare, ceea ce uneori îl face pe copil să se simtă singur, pierdut, izolat și disperat. Părinții își abandonează copilul, ceea ce uneori îl determină pe copil să-și ia soarta în mâini. Părinții rămân sau devin extrem de implicați în soarta copilului, iar pentru copil asta înseamnă că un viitor luminos nu e exclus. Părinții rămân sau devin extrem de implicați în soarta copilului, întărind comportamentul antisocial prin crearea unei atmosfere permisive de negare.
Sursa: Andrew Solomon – Departe de trunchi
