Meniu Închide

Minutul de lectură: banii și răutatea

Nu știu de ce țin neapărat să ne trimită „la produs” pentru că-n astfel de zile oricum nu câștigăm mare brânză. Oamenii merg cu ochii în pământ, fără să se uite în stânga sau în dreapta. Toți par pierduți în gândurile lor. Se închid în ei ca în niște dulapuri vechi cu uși greoaie, pe care n-au nici un chef să le deschidă. Se vede că nici lor nu le convine să iasă pe frig și ploaie din case. Dar cred că și ei sunt obligați. Pe ei oare cine îi obligă? Tot foamea sau ce alte nevoi?

Urăsc banii și pe ei dau vina de fiecare dată când stăm și înghețăm în frig. Nu reușesc să mă impresioneze, nici dacă știu că ei dețin puterea. Că-s de hârtie sau metal, îi numesc după tanti Loneta „ochiul dracului”, fără să știu prea bine ce înseamnă asta. Nu poate fi decât ceva de rău, așa că îi dau înainte cu boscoroditul acesta în barbă ori de câte ori suntem nevoiți să ieșim în frig din pricina lor. „Bani” în sus, „bani” în jos, toată lumea aduce vorba de bani, aleargă după ei de parcă ar fi singurul scop pentru care s-au născut. În prostia mea de copil neștiutor creʼcă banii-s responsabili pentru toate nedreptățile de pe pământ. Banii și răutatea. Daʼ ce știu io? Pot doar să-mi dau cu părerea.

Sursa: Purgatoriul îngerilor. Autor: Camelia Cavadia