Minutul de lectură: atașamentul

Tipul de ataşament este influenţat atât de calităţile parentale, cât şi de cele ale copilului la confluenţă cu cele din mediu, mai ales cel social. „Atunci când un individ (de orice vârstă) se simte în siguranță, el tinde să exploreze mediul, îndepărtându-se de figura de atașament. Atunci când este speriat, anxios, obosit sau bolnav, el resimte nevoia unei apropieri de figura de atașament. Astfel, putem observa tiparul obișnuit de interacțiune dintre copil și părinte, cunoscut sub numele de explorare de la o bază de siguranță descris pentru prima dată de Ainsworth (1967)” (Bowlby, p. 197). Însă atunci când copilul începe să fugă de la școală, să producă absențe, să nu asculte de profesori, să-i sfideze sau să-i înfrunte, să comită acte încadrate la „delicvență juvenilă”, trebuie să ne punem întrebarea următoare: care este calitatea atașamentului copilului vis-à-vis de mamă? Cum este relația celor doi pe parcursul a 24 de ore? „În cazul în care un copil sănătos știe că părintele este accesibil și că va răspunde dacă este solicitat, el se simte suficient de sigur pentru a explora” (Bowlby, p. 197), ceea ce deducem că un copil la granița delicvenței juvenile nu este accesibil mamei sale, cum nici mama nu este accesibilă copilului ei: „(…) modul în care un părinte își tratează copilul, mai bine sau mai rău, tinde să rămână neschimbat. Un alt motiv este acela că fiecare tipar tinde să se automențină” (Bowlby, p. 204).

Sursa: Psihopatologia fantasmelor sexuale. Metodologia investigării psihologiei criminologice. Autor: Alin Leş