Sari la conținut

Minutul de inspiraţie: sisteme de credințe

Omul este un organism viu şi unele aspecte ale sale sunt numite corp, spirit şi suflet. Dacă definim corpul ca suma percepţiilor şi gândurilor, sufletul ca suma emoţiilor şi, chiar dacă adăugăm o „integrare structurală” (sume globale luate ca ansambluri), luând în consideraţie fiecare din aceşti termeni, vom descoperi că aceste definiţii şi diviziuni sunt artificiale şi fără un corespondent în realitate. Credinţa în existenţa mai multor părţi, ce pot fi reunite sau separate, este o superstiţie care a apărut atunci când omul (înspăimântat de moarte şi refuzând să admită existenţa ei) a inventat spirite şi fantome care să trăiască veşnic şi care să pună stăpânire pe corp sau să-l părăsească.

În acest sistem de credinţe, Dumnezeu este capabil să dea viaţă unei bucăţi de argilă. În hinduism, sufletul poate să se reîncarneze într-un alt organism, trecând de la un elefant la un tigru, de la un tigru la un gândac şi, într-o viaţă ulterioară, la o fiinţă umană, pentru a fi îndeplinite toate condiţiile unui model etic inaccesibil şi pentru ca sufletul să-şi poată găsi liniştea o dată cu nirvana. Şi în civilizaţia noastră europeană există multe persoane care cred în fantome şi spirite şi care încurajează astfel practicile bazate pe ocultism, pe cititul în cafea etc. Oare nu există milioane de oameni care cred în viaţa de apoi, simţindu-se astfel împăcaţi cu ei înşişi la ideea că morţii nu au murit?

Sursa: Eul, foamea si agresivitatea. De (autor): Frederick S. Perls

Accesați: Cărți pentru profesia și pasiunile tale