Fiecare dintre noi – mame, taţi, adolescenţi şi tineri adulţi – tânjim să fim iubiţi pentru ceea ce suntem, nu doar pentru ceea ce facem. Asiguraţi-vă că copiii dumneavoastră ştiu în fiecare zi cât de mult sunt iubiţi, nu pentru notele, medaliile sau premiile obţinute, ci pentru strădania de a fi oameni independenţi, puternici, buni şi iubitori. Trebuie să fim siguri că acordăm importanţă acelor lucruri care s-au dovedit a fi decisive în dezvoltarea sinelui sănătos: încurajarea dezvoltării autonomiei şi a abilităţilor de autoreglare, preţuirea relaţiilor şi a reciprocităţii, acordarea unui spaţiu suficient pentru dezvoltarea auto-eficacităţii, precum şi capacitatea de a putea vedea, aprecia şi iubi cu adevărat copilul pe care-l avem în faţa noastră. Dacă ne putem păstra atenţia concentrată pe ceea ce contează cu adevărat şi dacă nu cădem în capcana „culturii bunăstării”, putem începe să reducem nivelurile şocante şi inacceptabile ale suferinţei emoţionale existente şi dovedite la copiii noştri privilegiaţi.
