Un părinte m-a întrebat odată dacă nu este cumva periculos să le cerem iertare copiilor. „Nu este important să vadă că ai întotdeauna dreptate, altfel nu se vor mai simţi în siguranţă?” a întrebat ea. Nu! Copiii au nevoie să fim noi înşine, să fim sinceri, nu să fim perfecţi.
Amintiţi-vă de copilărie: v-au făcut vreodată părinţii să vă simţiţi „prost” sau v-au învinovăţit vreodată pentru proasta lor dispoziţie? Este atât de uşor să încercăm să scăpăm de sentimentul de neplăcere dând vina pe altcineva, iar copiii, din păcate, sunt mult prea adesea victimele acestui tip de comportament.
Copilul va simţi instinctiv că nu îl înţelegem sau că nu ne dăm seama prin ce trece, iar dacă ne prefacem că nu este aşa, nu vom face decât să îi contrazicem instinctele. De exemplu, dacă ne prefacem că, fiind adulţi, nu facem niciodată greşeli, rezultatul va fi un copil care se va strădui prea mult să se adapteze – nu doar la ce spun părinţii, ci şi la ce spun toţi cei din jur. Va deveni mai vulnerabil la cei care poate vor încerca să îl înşele. Instinctul joacă un rol important în încrederea în sine, în pricepere, în inteligenţă, deci este bine să nu deformaţi instinctele copilului dumneavoastră.
