În sens general, psihologia clinică se ocupă de mecanismele psihologice implicate în sănătate şi boală. Când focalizarea se face asupra tulburărilor clinice şi problemelor subclinice (e.g., probleme de viaţă), vorbim despre psihopatologie (psihologie clinică definită în sens restrâns), a cărei practică este exprimată mai ales în forma psihoterapiei. Când focalizarea se face pe promovarea sănătăţii şi prevenţia tulburărilor psihologice, atunci vorbim de psihologia sănătăţii, a cărei practică se exprimă mai ales în consiliere psihologică. Când focalizarea se face pe optimizare şi dezvoltare personală (e.g., a stării de sănătate), vorbim despre psihologia pozitivă, a cărei practică se exprimă mai ales în coaching psihologic; tehnicile de psihologie pozitivă/coaching au început însă să fie utilizate şi în psihologia sănătăţii/consiliere şi psihopatologie/psihoterapie, când accentul se pune nu doar pe rezolvarea problemei psihologice (e.g., reducerea cogniţiilor iraţionale/negative), ci pe rezolvarea problemei psihologice acompaniată de optimizare/dezvoltare (e.g., creştere cogniţiilor raţionale/pozitive) în scopul păstrării câştigurilor obţinute în consiliere/psihoterapie.
Sursa: Tratat de psihologie pozitivă. De (autor): Aurora Szentágotai-Tătar, Daniel David
Accesați: Cărți pentru profesia și pasiunile tale
17 apr. 2022
