Poate că fericirea nu este despre noi, ca ființe individuale. Poate nu este ceva ce ajunge să fie simțit în noi. Poate că fericirea e percepută dacă ne îndepărtăm atenția în exterior, nu în noi înșine. Poate că fericirea nu este despre ceea ce am merita, fiindcă o merităm. Poate că fericirea nu constă în ceea ce putem obține. Poate că fericirea constă în ce avem deja. Poate că fericirea înseamnă ceea ce putem dărui. Poate că fericirea nu e un fluture pe care trebuie să-l prindem în plasă. Poate că nu există vreun mod precis în care să fii fericit. Poate că există doar probabilități. Dacă (așa cum a spus Emily Dickinson) ”veșnic e alcătuit din acum-uri”, poate că acel acum, prezentul, e făcut din probabilități. Poate că scopul vieții este să renunțăm la certitudini și să fim deschiși la frumoasa incertitudine a vieții.
Sursa: Gânduri de pe o planetă nervoasă. Autor: Matt Haig
