Sari la conținut

Minutul de inspirație: plasticitatea neuronală

… dacă am fost speriat de un câine la o vârstă foarte fragedă, în creierul meu s-au format o serie de legături neurale corespunzătoare senzațiilor fizice de teamă, pe de-o parte, și ideii potrivit căreia câinii sunt înspăimântători, pe de altă parte. Data viitoare când văd un câine, aceiași neuroni încep să-și vorbească din nou unii altora ca să-mi amintească de ideea potrivit căreia câinii sunt înspăimântători. Iar de fiecare dată când are loc această conversație, ea devine tot mai convingătoare, până când ajunge o rutină: dacă mă gândesc la câini, încep să transpir și inima îmi bate cu putere.

Dar să zicem că, într-o zi, vizitez un prieten care are un câine. La început, s-ar putea să-mi fie frică auzind câinele lătrând după ce am bătut la ușă sau când animalul vine să mă miroasă. Însă după un timp, câinele se obișnuiește cu mine și mi se așază la picioare sau în poală, ori poate chiar începe să mă lingă – atât de bucuros și de prietenos, încât trebuie să-l împing puțin.

În creierul câinelui, o serie de conexiuni neurale asociate mirosului meu și tuturor senzațiilor care-i spun că stăpânul său mă place creează un tipar echivalent cu: „Hei, tipul ăsta e de treabă!” Între timp, în creierul meu, o nouă serie de conexiuni neurale asociate cu senzații fizice plăcute încep să povestească între ele, iar eu mă gândesc: „Știi ceva, poate că până la urmă câinii sunt drăguți!” De fiecare dată când îmi vizitez prietenul, acest nou model este întărit, iar cel vechi pălește – până când, în final, nu îmi va mai fi atât de frică de câini.

În termeni neurologici, această însușire de a înlocui conexiuni neurale vechi cu unele noi este numită „elasticitate neuronală.” Termenul tibetan pentru această abilitate este le-su-rung-wa, care ar însemna „flexibilitate”. Puteți folosi ambii termeni și veți părea foarte deștepți la o petrecere. În ultimă instanță, totul se reduce la faptul că, la nivel strict celular, experiența repetată poate schimba modul în care lucrează creierul. Acesta este de ce-ul din spatele lui cum din învățăturile budiste care tratează eliminarea obiceiurilor mintale ce conduc la nefericire.

Sursa: Bucuria de a trăi. Descifrarea secretului și a științei fericirii. Autor: Yongey Mingyur Rinpoche & Eric Swanson