Coșul tău este gol acum!
Minutul de inspirație: frica nu e mereu totuna cu a începe să tremuri şi a o lua la fugă
Sigur că frica nu e mereu totuna cu a începe să tremuri şi a o lua la fugă. Dar ritmul activităţii scade, şi se găsesc tot felul de pretexte şi de subterfugii. Uneori, cel în cauză nu ştie nimic despre acestea, despre faptul că atitudinea lui anxioasă este rezultatul presiunii exercitate de o nouă situaţie existenţială.
Interesant este că adeseori, ca o confirmare a acestei concepţii, constatăm că aceşti oameni se gândesc predilect la trecut sau la moarte, ceea ce are aproximativ acelaşi efect. A te gândi la trecut este o modalitate discretă şi, de aceea, foarte agreată de a te „preocupa” de propria persoană. Teama de moarte sau de boală, de asemenea, apare frecvent la oamenii care se află în căutarea unor pretexte ca să renunţe la orice activitate. Vor accentua că totul e, pur şi simplu, deşertăciune, că viaţa este foarte scurtă sau că nu pot şti ce le aduce ziua de mâine. Acelaşi efect îl pot avea amăgirile religiei cu privire la viaţa de apoi, în cazul oamenilor al căror ţel, de fapt, e viaţa „de dincolo” şi care consideră viaţa terestră ca pe o strădanie absolut de prisos, ca pe o fază insignifiantă a dezvoltării.
