Este interesant de reţinut că pierderile au un efect de două ori mai puternic asupra creierului nostru decât câştigul echivalent. Prin urmare, suntem mai predispuşi să evităm o posibilă pierdere decât să câştigăm o recompensă. În domeniul afacerilor se încurajează o cultură a învinovăţirii care se bazează tocmai pe această prejudecată comportamentală – oamenii se tem mult prea mult să pună la îndoială deciziile proaste şi să conteste statu-quoul. Mai ţii minte când ai cerut ultima dată o mărire de salariu, iar şeful tău te-a luat în vizor? Sau îl mai ţii minte pe tipul ăla de care îţi plăcea, dar care a dispărut după a treia întâlnire? Prin urmare, creierul tău îţi spune:„Dacă te mai pui din nou în această situaţie, atunci există o şansă destul de mare ca astfel de lucruri să ţi se întâmple iar”, făcând ceea ce crede el că e mai bine pentru tine. Însă, dacă trăieşti după o astfel de mentalitate, atunci nu vei avea parte de o schimbare pozitivă, rămânând blocat în acelaşi loc. Ajungem să ne agăţăm de ceea ce avem, pentru că suntem atât de conştienţi de ceea ce nu avem. Pierderea oricărui lucru ne sperie şi aşa ajungem să ne temem foarte mult de asumarea riscului, iar dacă mintea ne este prea concentrată asupra pericolelor, atunci ne va fi imposibil să avem o gândire flexibilă, orientată către abundenţă, şi nu vom putea să găsim un echilibru între minte şi corp atunci când va trebui să luăm decizii.
