Dacă analizăm îndeaproape stilurile parentale şi factorii care promovează dezvoltarea sănătoasă a copilului, trebuie să ne abţinem să simţim compasiune faţă de noi înşine atunci când se întâmplă să aplicăm unele dintre strategiile noastre parentale mai puţin dezirabile. Dacă avem curajul să evaluăm onest modul în care ne creştem copiii, este foarte probabil să descoperim greşeli pe care le-am comis neintenţionat şi vechi slăbiciuni care au compromis, constant sau ocazional, eforturile de a ne creşte copiii. Părinţii, ca şi copiii, cresc şi se schimbă, iar stilurile parentale nu sunt bătute în cuie. Încercaţi să nu vă simţiţi vinovaţi pentru ce aţi făcut sau nu aţi făcut (sincer, nu mai are niciun rost) şi înaintaţi plini de entuziasm, privind dintr-o altă perspectivă lucrurile pe care le puteţi face de acum încolo.
