Câteva exemple cu privire la ceea ce nu este o interpretare a testului
- Raportarea scorurilor numerice: fie că scorurile sunt exprimate ca ranguri percentilice, IQ, scoruri în procente sau în alt format, pur şi simplu enumerarea lor nu reuşeşte să transmită semnificaţia şi implicaţiile pe care le au.
- Atribuirea de etichete: plasarea indivizilor în cadrul categoriilor de diagnostic (ex.: retardare mentală moderată sau personalitate de tip borderline) sau a anumitor tipologii pe baza scorurilor la test nu este un substitut adecvat pentru interpretare care amplifică înţelegerea.
- Formularea rezultatelor în termenii unor generalităţi triviale: multe afirmaţii se pot aplica la fel de bine tuturor indivizilor din anumite categorii (pacienţi de psihiatrie, copii etc.) datorită ratelor de bază înalte din acele populaţii. Meehl (1956) a propus formularea „efect Barnum” pentru a caracteriza natura lipsită de valoare a descrierilor de acest tip.
Ce ar trebui să fie interpretarea unui test
- La minim, interpretarea scorurilor obţinute la un test realizată pentru consumatorii datelor unui test ar trebui să includă o explicaţie clară a (a) ceea ce acoperă testul, (b) semnificaţiei scorurilor, (c) limitelor preciziei scorurilor care derivă din eroarea de măsurare, (d) interpretării greşite obişnuite ale anumitor scoruri particulare – de exemplu IQ şi (e) modului în care rezultatele la test pot sau vor fi utilizate (AERA, APA, NCME, 1999, cap. 5).
- În cel mai bun caz, interpretarea scorurilor la test adaugă valoare eşantioanelor de comportament obţinute cu ajutorul testelor, le reuneşte, le integrează cu toate celelalte date disponibile şi utilizează judecata informată profesional pentru a face inferenţe utile şi valide din punct de vedere ecologic.
Sursa: Testarea psihologică. De (autor): Susana Urbina
Accesați: Cărți pentru profesia și pasiunile tale
6 aug. 2022
