Sari la conținut

Minutul de inspirație: ce crede altcineva despre mine – dacă mă place sau nu – este sarcina altei persoane, nu a mea

Filosoful: Tot ce poţi face referitor la viaţa ta este să alegi calea cea mai bună în care crezi. Pe de altă parte, cum judecă ceilalţi alegerea făcută de tine? Aceasta este sarcina lor şi nu ai cum să intervii.

Tânărul: Ce crede altcineva despre mine – dacă mă place sau nu – este sarcina altei persoane, nu a mea. Asta vreţi să spuneţi?

Filosoful: Asta înseamnă separare. Te îngrijorează faptul că pe alţii îi interesează ce faci. Te îngrijorează faptul că alţii te judecă. Din această cauză tânjeşti mereu după recunoaşterea lor. Şi, la urma urmelor, de ce te îngrijorează că pe alţii îi interesează ce faci? Psihologia adleriană are un răspuns foarte simplu. Presupui că lucrurile care ar trebui să reprezinte sarcinile celorlalţi sunt ale dumitale. Aminteşte-ţi cuvintele bunicii: „Eşti singurul care îşi face griji cu privire la felul în care arăţi”. Observaţia ei este chiar esenţa separării sarcinilor. Ce cred oamenii atunci când te privesc – aceasta este sarcina lor şi nu ai cum să o controlezi.

Sursa: Curajul de a nu fi pe placul celorlalți. Autori: Ichiro Kishimi, Fumitake Koga