Spre deosebire de celelalte funcţii ale organismului, care au apărut şi s-au dezvoltat în mod lent – în perioade variabile înainte de naştere – funcţia respiratorie se instalează în mod brusc, în momentul detaşării copilului de mamă, odată cu viaţa neonatală. Anoxia acestor momente, ca şi brutalitatea pătrunderii aerului în plămâni creează o stare de pericol a cărei expresie clinică este ţipătul ce însoţeşte prima inspiraţie. În felul acesta, respiraţia reprezintă primul răspuns adaptativ autonom al copilului. Ulterior, respiraţia însoţind strigătul şi plânsul serveşte ca mijloc de comunicare semnalizând foamea, durerea, variaţiile termice etc.
Sursa: Psihosomatica. Autor: G. Ionescu
Accesați: Cărți pentru profesia și pasiunile tale
10 mart. 2022
