Minutul de inspirație: amprenta trecutului

Nu există relație umană fără așteptări aduse din experiențele anterioare de interacțiune cu oamenii. Noi, ființele umane, funcționăm simultan pe mai multe niveluri și, în timp ce o parte din noi se bucură de fiecare persoană ca și cum ar fi cu totul nouă, permițându-ne să ne lăsăm fermecați sau nu de personalitatea ei, la un alt nivel fiecare nouă relație este croită după tiparul emoțional al întâlnirilor noastre anterioare. Într-adevăr, adeseori ne grăbim, astfel că suntem incapabili să vedem cine este noua persoană pentru că o percepem conform experiențelor noastre cu predecesorii ei. Felul în care îi vedem pe ceilalți este construit de repertoriul emoțional pe care l-am jucat deja.

Creaturi ale memoriei, ale învățării și dezvoltării cum suntem, prezența inevitabilă a reacțiilor emoționale și a așteptărilor bazate pe relațiile noastre trecute este atât instructivă, cât și nefericită. Acestea ne permit să anticipăm modul în care ar putea merge lucrurile. Ne ajută să știm când să ne relaxăm și să avem încredere și când să fim precauți. Dar în același timp această amprentă a trecutului ne poate împiedica să vedem cine este cealaltă persoană, ce este posibil în relația cu ea, cum am putea fi transformați și influențați de ea sau cum am putea avea noi înșine un impact asupra ei. În schimb, avem tendința de a ne reprezenta noua situație ca pe o imitație a unei situații în care ne-am aflat înainte.

Sursa: Jumătate inocentă, jumătate înțeleaptă. Autor: Susie Orbach