Metodologia științelor socioumane – Serge Moscovici, Fabrice Buschini
Interviul a fost desemnat drept o întâlnire în cursul căreia un reprezentant al presei întreabă o persoană de la care speră să obțină declarații în vederea publicării lor.
Freud a fost unul dintre pionierii interviului. Obiectivul pe care îl urmărea era explorarea unor motive inconștiente. La început, a practicat interviul sub hipnoză, dar imediat a optat pentru metoda prin care pacientul era invitat să se exprime pur și simplu liber, el intervenind doar pentru a propune o interpretare a celor spuse.
Un alt pionier al metodei interviului a fost Jean Piaget. El expunea succesiv diferiți copii la aceeași situație problematică, apoi le asculta comentariile privind maniera de a aborda situația și de a o rezolva.
Discuția exploratorie nu vizează punerea la încercare a unei construcții ipotetice, dar se situează deasupra cercetării. Este vorba despre o tehnică al cărei obiectiv este de a completa lectura făcută în legătură cu o temă de cercetare.
Ideal ar fi ca aceste interviuri să ducă spre un nou chestionar pentru cercetător și către descoperirea de aspecte ale problematicii ignorate până atunci. Pentru a îndeplini acest obiectiv, tehnicile semidirective sau libere se vor dovedi cele mai eficiente.
În general, un ghid de interviu se compune din trei părți distincte: partea introductivă prealabilă interviului, cea consacrată elementelor de descriere a participantului și criteriilor ce vor sta la baza includerii sale în eșantion și, în fine, lista întrebărilor interviului sau a tematicilor ce trebuie abordate.
Neutralitate, empatie sau non-directivitate sunt termeni ce revin frecvent în scrierile metodologice consacrate tehnicilor de interviu.
Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi
