Metoda desensibilizării în plan imaginativ
Cea mai simplă metodă de a controla o fobie constă în confruntarea cu situația care o produce, deoarece evitarea acesteia nu face decât să mențină reacția de tip fobic.
Confruntarea cu o situație pe care subiectul a evitat-o timp de ani de zile pare imposibilă la prima vedere, de aceea, se recomandă fragmentarea obiectivului în pași mici, acesta fiind abordat în mod gradat, atât în plan real cât și în plan imaginativ.
Demersul psihoterapeutic respectiv poartă denumirea de desensibilizare și implică destructurarea legăturii condiționate realizate de subiect între o situație sau stimul particular și starea de anxietate. Pentru a realiza acest demers, subiectul trebuie să se confrunte cu situația care îi provoacă reacția fobică, aflându-se în stare de relaxare sau măcar destins.
În cazul desensibilizării în plan imaginativ, subiectul, aflat în stare de relaxare musculară, își închipuie că se confruntă cu situația fobică, fiind calm și liniștit. Dacă începe să devină anxios, el trebuie să se retragă în plan mental din situația anxiogenă și să se imagineze pe sine într-o ambianță liniștitoare.
Desensibilizarea în plan real („in vivo”) presupune confruntarea directă cu situația generatoare de teamă și retragerea efectivă, fizică din aceasta, în momentul accentuării anxietății.
În ambele cazuri se urmărește dezvățarea pacientului de a resimți teamă în situații care pentru majoritatea oamenilor nu sunt anxiogene și reasocierea senzației de relaxare cu situațiile respective. Se pornește de la premisa că anxietatea și relaxarea reprezintă două stări total incompatibile, obiectivul terapiei fiind menținerea stării de relaxare în situația care înainte provoca o anumită reacție fobică.
Tehnica desensibilizării în plan imaginativ a fost pusă la punct în urmă cu peste 30 de ani, de către psihologul de orientare comportamentalistă Joseph Wolpe și este cunoscută astăzi sub denumirea de „desensibilizare sistematică”.
Pacientului i se recomandă să-și imagineze scena cea mai intens generatoare de anxietate și să o plaseze la o extremitate a ierarhiei. Astfel, dacă subiectul se teme, spre exemplu, să meargă la cumpărături în locuri aglomerate, își poate imagina că stă la o coadă foarte lungă pentru a plăti produsele cumpărate. Ulterior, subiectului i se cere să identifice alte câteva scene pe care să le ierarhizeze între cele două situații extreme, în funcție de gradul anxietății pe care o declanșează.
Prezentăm, spre exemplificare, ierarhia situațiilor anxiogene în cazul unui subiect dominat de teama de a vorbi în public (Bourne, 1995, p. 140):
1. Pregătirea unui discurs pe care subiectul nu-l va susține în public.
2. Pregătirea unui discurs pe care îl va prezenta în fața unui prieten.
3. Pregătirea unui discurs care va fi ținut în fața a trei prieteni.
4. Prezentarea unui discurs scurt în fața a 3-4 colegi pe care subiectul îi cunoaște bine.
5. Prezentarea unui discurs mai lung în aceleași condiții.
6. Prezentarea unui discurs scurt în fața a 10-15 persoane cunoscute de la locul de muncă.
7. O prezentare mai amplă în aceleași condiții.
8. Prezentare orală scurtă în fața a 3-4 persoane străine.
9. Prezentare orală scurtă în fața a 10-15 persoane străine.
10. Prezentare orală mai lungă în aceleași condiții.
Cheia succesului acestei metode o reprezintă elaborarea unei ierarhii cu trepte suficient de mici pentru a permite un progres relativ ușor de la o etapă la alta.
În general, sunt suficienți 8-12 pași în cadrul ierarhiei, deși în unele cazuri se poate merge pâna la 20. Mai puțin de 8 pași sunt considerați insuficienți pentru obținerea unui rezultat.
Există situații în care subiectului i se pare dificil să treacă de la o etapă la alta a ierarhiei; în acest caz, se recomandă includerea unei scene intermediare menite să facă trecerea spre cea care produce prea multă anxietate.
Dacă subiectul nu reușește să se simtă relaxat chiar de la prima treaptă, se impune elaborarea unei scene și mai puțin anxiogene.
Practic, desensibilizarea în plan imaginativ reprezintă un proces care se realizează în două etape principale. Într-o primă etapă, subiectul își va însuși tehnicile de relaxare și abia în a doua etapă se va trece la desensibilizarea propriu-zisă, în cadrul căreia subiectul va pendula între vizualizarea unei anumite scene anxiogene și relaxare.
Sursa: Ameliorarea performanțelor individuale prin tehnici de psihoterapie. Autor: Irina Holdevici