Manualul stimei de sine – Glenn R. Schiraldi
Stima de sine nu este singurul factor determinant al fericirii. Dar, în mod sigur, este unul dintre cei mai importanţi.
Ce conduce stima de sine? Cercetările răspund foarte clar. Dacă vrei să ai stimă de sine, trebuie să-ţi alegi bine părinţii. Copiii cu stimă de sine tind să aibă părinţi care au ei înşişi stimă de sine. Aceşti părinţi sunt, în mod constant, iubitori cu copiii lor, exprimându-şi interesul faţă de viaţa lor şi a prietenilor acestora, oferindu-le timp şi încurajări.
Studiile şi experienţa clinică arată că oamenii cu stimă de sine se analizează şi vorbesc cu ei înşişi în mod diferit în comparaţie cu aceia care au o imagine de sine negativă. De exemplu, în privinţa eşecului, cei fără stimă de sine (împreună cu Tipul A de persoanlitate şi aceia cu un nivel ridicat de anxietate) au demonstrat că sunt foarte autocritici, având gânduri precum: ,,Ce este în neregulă cu mine?’’, ,,Ar fi trebuit să ştiu mai bine!’’ şi ,,De ce sunt atât de bătut în cap?’’ Asemenea afirmaţii de autorespingere degradează permanent stima de sine. Din contră, aceia cu stimă de sine, cei cu Tipul B de personalitate şi cei cu un nivel scăzut de anxietate tind să evalueze eşecurile cu mai multă compasiune, concentrându-se pe factori externi de comportament (de exemplu: ,,Acest test a fost greu’’ , ,,Am avut prea multe cerinţe pentru cât timp am avut la dispoziţie’’, ,,Nu am învăţat suficient – voi fi mai bine pregătit data viitoare’’). Asemenea afirmaţii tind să conserve stima de sine în situaţiile stresante, permiţând îmbunătăţirea comportamentului fără autocontrol.
Iubirea te face, de asemenea, să te simţi cineva. Nu te defineşte şi nici nu îţi poate oferi valoare. Dar te ajută să o conştientizezi, să o simţi şi să o apreciezi.
Ţine minte că iubirea este un sentiment. De asemenea, ea este o atitudine care doreşte bunăstare pentru o persoană în fiecare moment; în plus, este o decizie care este luată în fiecare zi. Aceasta este esenţa angajamentului. Angajamentul este intenţionat.
În locul denumirii de eşec, eu prefer, mai degrabă, cuvântul ,,nereuşit’’ pentru a mă referi la evenimentele/comportamentele neplăcute, la greşeli şi la diferite deficienţe. Nereuşita sună mai puţin grav şi mai puţin permanent decât eşecul şi se referă la un factor extern, nu la sine.
Nu permite greşelilor să te definească. Nu lăsa criticile, neatingerea ţelurilor, traumele din trecut, lipsa banilor sau a statutului social, sau orice alţi factori externi să te definească. Fiecare persoană este mult prea valoroasă pentru a fi atât de îngust definită.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României: Manualul stimei de sine / Dr. Glenn R. Schiraldi; trad. din engleză de Iuliana Surugiu-Beşleagă, Bucureşti: Curtea Veche, 2017
Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi
