Iluzie și realitate. Dialoguri despre “starea fără stare” – Ranjit Maharaj

Sinele nu are plăcere sau neplăcere. El este lipsit de simțământul ,,eu”. Realitatea e temelia a tot ceea ce este. Tot ce există, tot ce vezi, obiectele percepției tale – totul se datorează realității.

Fericirea reală e în tine, nu în afară. În somnul adânc, ești fericit. Uiți lumea. Prin urmare, fericirea stă în uitarea lumii. Lasă lumea așa cum e, n-o distruge, dar fii conștient că ea nu există. Fă tot ce ai de făcut dar rămâi detașat prin înțelegere, deoarece tot ce simți, percepi și realizezi este iluzie. Iluzia nu există și mintea ta trebuie să accepte asta. Nimic nu există în lume. Este iluzie.

Tu trebuie să descoperi ce nu ești. Tu nu ești mintea. Gândurile tale se schimbă neîncetat – cum ai putea să fii gândurile? Tu nu te schimbi niciodată. Puterea aflată în tine când erai copil e aceeași putere din tine ca adult. Aceeași putere lucrează în tine.

Bucuria și tristețea sunt doar opera minții. Câtă vreme nu părăsești mintea, nu vei putea fi niciodată fericit.

Tristețea vine din iubirea de iluzie.

„Fii întotdeauna cu grijă în privința iluziei; cât privește realitatea, dorința ta să fie mare “. Astfel tu poți să încaleci mintea. Câtă vreme corpul este aici, ochii trebuie să vadă, urechile trebuie să audă. Dar când asculți un cântec, înțelegi că ,,eu sunt compozitorul și cântărețul”. Tu ești pretutindeni și în toate.

Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi