Hipnoză – stare nu prea bine definită, apropiată de un somn parţial, provocată în mod artificial prin fixarea atenţiei asupra unui obiect strălucitor şi prin sugestie, stare în care subiectul rămâne capabil să asculte de unele ordine date de hipnotizator. Somnul hipnotic este profund diferit de somnul normal: percepţiile senzoriale nu sunt diminuate, atenţia se poate concentra, sunt posibile diferite acţiuni, iar înregistrarea ritmurilor electrice ale creierului (electroencefalograma) este comparabilă cu aceea obţinută în timpul stării de veghe. Este deci vorba de o „paralizie a voinţei” (S. Freud). Sub efectul stării de hipnoză se pot observa fenomene somatice cum este analgezia (suprimarea durerii) sau modificarea ţesuturilor (formarea de băşici pe piele, dispariţia negilor…). După J. Hilgard (1970), persoanele hipnotizabile sunt acelea a căror imaginaţie este mai vie, la care predomină spiritul de aventură, creativitatea literară şi artistică, credinţa religioasă. Dimpotrivă, subiecţii refractari la hipnoză sunt aceia care manifestă aptitudini certe pentru sporturile de competiţie şi pentru activităţile ştiinţifice.
Accesați: Dicționar de psihologie
