Gena egoistă – Richard Dawkins
Sentimentul că membrii speciei tale merită o consideraţie morală deosebită faţă de cea cuvenită membrilor altor specii este străvechi şi adânc. Uciderea semenilor în afara condiţiilor de război este considerată drept cea mai gravă crimă dintre toate. Singura faptă şi mai strict interzisă în cultura noastră este să mănânci carne de om (chiar dacă acesta era deja mort). Cu toate acestea, ne place să ne hrănim cu membrii altor specii. Mulţi dintre noi se dau înapoi, cuprinşi de fiori, atunci când e vorba de execuţia unui criminal, oricât de odios, în vreme ce tolerăm, cu conştiinţa pe deplin împăcată, execuţia fără proces a unor destul de blajine animale „dăunătoare”. Adevărul e că ucidem membrii unor specii inofensive doar ca să ne recreem şi ca să ne distrăm.
O mutaţie este o eroare, ce constă într-o singură literă greşit tipărită în carte. E rară, însă, în mod evident, cu cât o unitate genetică este mai lungă, cu atât mai probabil este ca ea să fie alterată printr-o mutaţie, undeva de-a lungul său.
Copiii voştri sunt numai jumătate din dumneavoastră, nepoţii voştri numai un sfert, în câteva generaţii, nu puteţi spera mai mult decât un mare număr de descendenţi, fiecare din ei purtând numai o mică parte din dumneavoastră – câteva gene – chiar dacă vreo câţiva vă poartă, de asemenea, şi numele.
