Fragmente: Purgatoriul îngerilor. Camelia Cavadia – Anual, în întreaga lume, dispar aproape un milion de copii

Sursa: Purgatoriul îngerilor. Autor: Camelia Cavadia

Anual, în întreaga lume, dispar aproape un milion de copii. Fără a lua în calcul plecările voluntare sau numărul celor găsiți în cele din urmă, rămân sutele de mii de copii despre soarta cărora nimeni nu mai știe nimic. Copiii nimănui, pierduți în neant sau înghițiți în burta unei lumi cu care nu vrem să avem de-a face. O lume bolnavă, perversă, de o brutalitate ce-ți strepezește dinții. Trimiși la cerșit, abuzați fizic și emoțional, copiii devin sclavii celor care ajung să îi dețină, ai celor care au dintr-odată drept de viață și de moarte asupra lor. Creaturi numite pe nedrept oameni. Într-o astfel de lume, viața își pierde sensul și valoarea. Fiecare zi devine o luptă pentru supraviețuire, un strigăt de ajutor, un oftat de capitulare. Foamea, frigul, nesiguranța preiau controlul și ajung să le ghideze viața, îi îngenunchează și-i transformă iremediabil. Uneori, sămânța de umanitate dinăuntrul fiecărui copil lipsit de apărare dispare cu desăvârșire, alteori rămâne vie și pâlpâie în preajma celei mai mici manifestări de bunătate.

Trecem în fiecare zi pe lângă copii cu mâinile întinse, copii înfrigurați, inhalând din pungi cu aurolac, fără a cunoaște poverile ce i-au adus acolo. Ne e greu să ne plasăm mental în locul lor. Dar cât de greu ne-ar fi dacă destinul ar face schimb de locuri? Nu vrem să ne imaginăm. Întoarcem capul sau ne apărăm în orice fel posibil, uitând că adevăratele victime sunt ei, nu noi.

Născuți în familii dezumanizate de sărăcie, lipsuri și nevoi, destinul unor copii e înfierat încă de la naștere. Alteori însă, el se frânge fără absolut nicio explicație în miezul unei întâmplări ridicole. Un copil dispare fără urmă, iar din acel moment viața devine o căutare labirintică, o luptă cu dorința de a nu pierde speranța, cu deznădejdea care câștigă teren, zi după zi. Sute de mii de familii se zbat între neputința de a da de urma copiilor pierduți și imposibilitatea de a accepta pierderea. Viețile multora se opresc aici, în timp ce viețile celor care reușesc să meargă mai departe sunt marcate pentru totdeauna. Niciodată nu pierdem doar un suflet, pierdem o lume, un trecut și-un viitor. Și ne pierdem pe noi.