Fragmente: Purgatoriul îngerilor – Nu suntem egali, niciodată nu am fost

Întâmplarea de ieri mi-a deschis ochii și mi-a arătat că, oricât de mult ne-am asemăna, rămânem diferiți. Nu suntem egali, niciodată n-am fost. Să zicem că eu și Manuel ne-am fi născut fix în același timp, în aceeași casă, de aceeași mamă. Asta n-ar fi schimbat în niciun fel modul în care am pornit în viață. Eu m-am născut sănătos, el nu. Mai contează că ne-am născut amândoi în aceeși secundă? Mai contează altceva? Absolut deloc. Lui Manuel îi va fi întotdeauna mai greu decât mie. A fugi, a alerga sunt pentru mine normale, în timp ce pentru el sunt imposibile. Cu toate că în felul meu am știut mereu toate aceste lucruri, mă simt ca și cum mi s-ar fi luminat mintea. Din secunda în care omul deschide ochii în această lume, totul contează: familia în care te-ai născut, sănătatea, bogăția. Nu există o linie de start comună. Întotdeauna unul e înaintea altuia. Mereu m-am gândit că nu poți să faci rău dacă ai suflet curat. Acum cred însă că și copiii sunt cruzi și răi. Așa cum am fost eu azi, deși n-am vrut.

Când crezi că ți-e rău, gândește-te că, undeva în lume, cuiva îi e de mii și mii de ori mai rău decât ți-e ție. Și că răul tău dintr-o singură zi poate fi ceva normal pentru altul în fiecare zi.

Sursa: Purgatoriul îngerilor. Autor: Camelia Cavadia