Fragment – Incognito. Viețile secrete ale creierului. David Eagleman – De ce avem conștiință?

Fragment

De ce avem conștiință?

Omul de știință Jeff Hawkins ne dă un exemplu simpatic: intrând în casă, și-a dat seama că nu are nici o amintire cu el deschizând ușa și apăsând pe clanță. A fost o acțiune inconștientă, de robot, pentru că tot ce presupune acea experiență (textura și localizarea clanței, mărimea și greutatea ușii și așa mai departe) era deja înregistrat în ansamblul de circuite din creierul său. Era o acțiune previzibilă, deci nu avea nevoie de conștientizare. Dar Hawkins și-a dat seama că, dacă cineva i-ar muta clanța cu trei centimetri spre dreapta, ar observa fără întârziere. În loc ca sistemele zombi să-l ducă în casă, fără alerte și griji, dintr-odată așteptările le-ar fi înșelate și conștiința ar deveni activă. Directorul s-ar trezi, ar da alarma și ar încerca să descifreze ce s-a întâmplat și care sunt următorii pași de făcut.

Dacă îți închipui că ești conștient de majoritatea lucrurilor care te înconjoară, s-ar putea să te înșeli amarnic. Prima oară când mergi la serviciu, observi totul pe drum. Drumul pare să dureze mult. Dar, odată ce ai făcut același traseu de mai multe ori, vei ajunge acolo fără intervenția minții conștiente. Ești liber să te gândești la altceva și ai senzația că ajungi imediat la serviciu. Sistemele noastre zombi sunt adevărați experți în îndeplinirea instrucțiunilor zilnice. Singurele ocazii în care ne mai dăm seama de ceea ce ne înconjoară sunt acelea în care vedem un cățel pe drum, un semn de circulație care lipsește sau poate un accident de mașină.

Toate acestea converg cu descoperirile noastre – când oamenii încearcă pentru prima oară un joc pe calculator, creierul lor este activ. Consumăm foarte multă energie. Dar, pe măsură ce devin tot mai buni la joc, activitatea creierului scade. Adică au învățat să economisească energie. Dacă studiem creierul cuiva care îndeplinește o sarcină și observăm foarte puțină activitate cerebrală nu înseamnă că persoana respectivă nu-și dă interesul; mai degrabă înseamnă că a muncit din greu în trecut pentru a înregistra în creier acea activitate. Conștiința are rolul său în prima etapă de învățare și este exclusă din proces odată ce aceasta este înregistrată în sistem. Un joc pe calculator ar fi un proces la fel de inconștient precum șofatul, vorbitul sau legatul șireturilor. Toate acestea devin subprograme ascunse, codate într-un limbaj format din proteine și molecule neurale; subprograme care zac – chiar și decenii întregi – până când este nevoie din nou de ele.

Incognito: viețile secrete ale creierului/ David Eagleman; trad.: Ovidiu Solonar. – București, Editura Humanitas, 2016