În copilărie, părinții îmi spuneau ce să fac și mă certau când nu mă conformam. Când am ajuns la școală, profesorii îmi spuneau ce să fac și mă pedepseau dacă nu o făceam. Când am intrat în armată, sergentul îmi spunea ce să fac și era vai de mine dacă nu mă conformam, așa că o făceam! La primul loc de muncă, și șeful îmi spunea ce să fac. Așadar, când am ajuns într-o poziție cu oarecare autoritate, ce am făcut? Le-am spus oamenilor ce să facă, pentru că asta făcuseră toți cei care-mi fuseseră modele. Este valabil pentru cei mai mulți dintre noi: am crescut ce ni s-a spus să facem și suntem foarte buni la asta.
Ce este atrăgător la a spune sau a dicta este că, pe lângă faptul că e rapid și ușor, îi dă senzația celui care dictează că deține controlul. Totuși, este fals. Cel care dictează își supune și demotivează angajații, dar acei angajați nu îndrăznesc să o arate sau să ofere feedback. Rezultatul este că aceștia devin servili în prezența dictatorului, dar se comportă diferit atunci când el se întoarce cu spatele, au resentimente, în cel mai bun caz obțin rezultate slabe…
Sursa: Coaching pentru performanță. Autor: Sir John Whitmore
