Sari la conținut

Conservare – repliere

Conservare – repliere – În faţa unei agresiuni care ameninţă supravieţuirea individului, sunt posibile două atitudini extreme, fuga ori lupta, pe de o parte şi inhibiţia activă, pe de altă parte. Cea de a doua atitudine este adoptată preferenţial când controlul situaţiei nu este posibil şi când organismul este în contact strâns cu pericolul. Este vorba de o strategie fundamentală de apărare a cărei probabilitate de apariţie poate fi modulată prin factori de experienţă anterioară (resemnare învăţată). Ea survine, de asemenea, în momentul unui conflict social, în cazul confruntării într-un spaţiu închis cu un congener foarte agresiv. Termenii de conservare-repliere arată că individul caută să se protejeze diminuându-şi interacţiunile cu mediul înconjurător. În plan fiziologic, atitudinea de conservare-repliere este însoţită de activarea sistemului hipofizo-corticosuprarenal, de o analgezie psihogenă, de o inhibiţie a sistemelor gonadotrope şi de o activare parasimpatică. În plan psihologic, adoptarea acestei atitudini este însoţită de o anxietate profundă.

Accesați: Dicționar de psihologie