Caz-limită – Începând de la V. W. Eisenstein, în 1949, se vorbeşte în limba franceză de cazuri-limită sau de stări-limită pentru a traduce expresia engleză borderline. Preferinţa pentru ”caz-limită” relevă mai curând avansarea unei ipoteze asupra organizării psihice a unui subiect singular, decât o simplă descriere de stări actuale asemănătoare altora: situaţia pacientului nu este doar intermediară între psihoză şi nevroză, este vorba de o maladie a narcisismului, în care riscul major este depresia.
Accesați: Dicționar de psihologie
