Autismul este clasificat ca o tulburare pervazivă pentru că afectează fiecare aspect al comportamentului, precum și experiențele senzoriale, funcționarea motorie, echilibrul, conștientizarea propriului trup în spațiu și conștiința de sine. Dizabilitatea intelectuală nu se regăsește printre caracteristicile autismului în sine; originea sindromului este o defectare a funcției sociale. Simptomele principale, care pot apărea sau nu, în orice configurație, la orice persoană cu autism, sunt absența sau întârzierea vorbirii; comunicarea non-verbală săracă; gesturile repetitive, inclusiv fluturatul din mâini și alte comportamente de auto-stimulare; contactul vizual minim; interesul diminuat pentru prietenie; absența jocurilor spontane sau de imaginație; empatia, înțelegerea și sociabilitatea compromise; capacitatea redusă de reciprocitate afectivă; rigiditatea; concentrarea foarte intensă pe anumite lucruri; fascinația pentru anumite obiecte cum ar fi roți care se învârtesc sau lucruri lucitoare. Gândirea copiilor și adulților autiști are un caracter extrem de concret, aceștia putând avea dificultăți în a înțelege metaforele, umorul, ironia și sarcasmul. Au înclinație spre comportamente obsesive, stereotipe, se atașează de obiecte aparent aleatorii, își aranjează jucăriile după mărimi sau culori în loc să se joace cu ele. Persoanele autiste pot avea comportamente de autovătămare, inclusiv mușcarea mâinilor sau lovirea cu capul; pot avea deficiențe senzoriale și motorii. Mulți copii autiști nu dezvoltă abilitatea de a arăta cu degetul spre lucruri, astfel că trebuie să conducă pe cineva către lucrul pe care doresc să-l indice. Unii dintre ei prezintă ecolalie, repetarea cuvintelor sau expresiilor, de obicei fără să pară că le înțeleg sensul. În unele cazuri, dicția persoanelor autiste care vorbesc este lipsită de intonație, acestea vorbindu-le celorlalți mult și într-un mod repetitiv despre obiectele care exercită asupra lor o fascinație nemărginită. Ritualurile legate de mâncare și un regim alimentar extrem de limitat sunt frecvente. Autiștii pot fi deosebit de sensibili la suprasolicitarea senzorială determinată de spații aglomerate, atingerea umană, lumini fluorescente sau intermitente și zgomot. Pentru multe persoane autiste, factori iritanți nesemnificativi precum etichetele hainelor sunt de nesuportat. În timp ce majoritatea copiilor autiști prezintă semne precoce ale sindromului (indiferent dacă sunt recunoscute sau nu), în jur de o treime par să se dezvolte normal, iar apoi încep să regreseze, în general între 16 și 20 de luni. Deoarece aceste simptome pot apărea în combinații și gradații diferite, autismul este definit ca un spectru care include grade de severitate variabile pentru simptome variabile.
Sursa: Departe de trunchi. Autor: Andrew Solomon
Accesați: Dicționar de psihologie
